Povestea reală începe în 1996, când Oakland Athletics, echipă de pluton în Major League Baseball, e vândută, iar noii proprietari scapă de toate starurile pentru a micșora fondul de salarii. În 1998, Billy Beane, care jucase pentru Athletics, e numit manager general. Știa clar că n-are bani pentru vedete, trebuia să se descurce cu un buget mic și avea obiectivul de a ajunge măcar în primul tur al play‑off-ului.
Povestea filmului e construită de cartea lui Michael Lewis, Moneyball: The art of winning an unfair game. Iar filmul, lansat în Statele Unite pe 23 septembrie, cu Brad Pitt în rolul principal, a fost primit cu ovații și de critici, și de public. În prima săptămână după lansare a strâns 19,5 milioane de dolari, iar până pe 12 octombrie ajunsese la încasări de 51,6 milioane, bugetul filmulului fiind de 50 de milioane de dolari.
Revoluția sabermetrică
Billy Beane și asistentul său Paul DePodesta au renunțat după 1998 să mai aducă jucători bazându-se pe rapoartele tradiționale ale scouterilor și au folosit exclusiv sistemul sabermetric. Abreviere a Societății Americane de Cercetare în Baseball, înființată în 1994 de Bill James, SABR e o analiză specializată a baseball-ului în funcție de obiective, evidențe empirice și statistici care măsoară activitatea în timpul jocului. Astfel, Beane a adus la Athletics jucători care nu luau ochii pe teren, dar răspundeau matematic nevoilor echipei sale din diferite momente ale unei partide. Urmărea, spre exemplu, performanțele defensive și astfel a descoperit statistici performante la jucători care nu aveau aură de vedete la echipele lor.
Același lucru s-a întâmplat și în ceea ce privește campionatul colegiilor, unde a descoperit mulți tineri pe care scouterii tradiționali nu îi băgau în seamă. Ineditul sistemului sabermetric și inovația pe care a folosit-o cel mai mult Beane este predictibilitatea în ceea ce privește evoluția unui jucător în sezonul viitor. Iar succesele sale au dus la o adevărată revoluție în MLB, pur și simplu mai mulți manageri copiind politica lui Beane și având succes, chiar mai mare decât acesta. În 2003, Florida Marlins a câștigat World Searies, devenind campioana Americii, cu un buget de salarii de doar 43 de milioane de dolari. Iar în 2008, Philadelphia Phillie, 66 de milioane de dolari buget, a câștigat finala jucată cu Tampa Bay Rays, doar 38 de milioane de dolari buget.
Bani puțini, victorii multe
Athletics a reușit după 2001 patru calificări consecutive în play-off cu o echipă care avea în total al treilea cel mai mic buget de salarii dintre cele 30 de formații din MLB. În 2002, când a câștigat primele două jocuri ale seriei cel mai bun din cinci, pierzând apoi ultimele trei, contra lui New York Yankees, Athletics avea un buget de 41 de milioane de dolari, iar adversarii 126 de milioane. A fost anul când cele 20 de victorii consecutive în sezonul regulat au stabilit un nou record în American League, despre această ispravă povestindu-se și în filmul regizat de Bennett Miller. La sfârșitul acelui sezon, Beane a primit o ofertă de a deveni manager general la Boston Red Sox. A refuzat-o, și astfel a ratat șansa de a fi cel mai bine plătit manager din istoria baseball-ului. Doi ani mai târziu, cu un lot alcătuit după modelul său, Red Sox a cucerit titlul.
Moneyball nu e, așadar, despre un succes sportiv unic, ci despre un crez. Despre o metodă de a conduce un club altfel decât se întâmplase până atunci. Despre jucători utili echipei lor, chiar dacă nu sunt vedete și nici nu sunt plătiți regește. Este un omagiu adus unui om care, de nevoie, a descoperit că uneori salariile din sport n-au legătură cu performanța adevărată și că mulți jucători sunt supraevaluați. Este și o lecție pentru orice manager din lume.
Articol publicat de Cosmin STĂ‚NILOIU
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER